Am crezut in suflete , am crezut in lumina , am crezut in oameni , am crezut si-n dragoste , si viata mi-a aratat cum moare totul . Cum totul este un joc . Mi-e dor din nou de inocenta . Mi-am pierdut rabdarea , dar nu si credinta in ingeri si in minuni . Am declarat ca sunt de piatra . Insa , in interiorul stancii care glumeste si ia viata asa cum este , fara a se complica prea mult in nimic , exista inca lumina .
Dar candva voi uita sa plang , pentru ca voi invata sa rad din toata inima . Candva am sa ma regasesc intr-o poveste minunata care inca nu s-a scris . Candva am sa rad cu lacrimi si am sa plang cu zambete . Promit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu